Prima data

Prima data.

Nu credeam ca mai exista. Si l-am ascultat pe el. 

Abia acum. Cat ma bucur ca abia acum!

In zilele ce vin, o sa caut candva cuvintele.

Ah, cuvintele. Si metaforele. Sunt sigura ca pierd mai mult de jumate din ele, ca nu am vreme sa le prind, caci se rostogolesc peste tine de ti-e ciuda si iubesti laolalta ca cineva poate fi atat de tare.

Si m-am uitat la date, cred ca acest concert l-a dat cateva luni (poate saptamani) inainte de ictus. Credeam aiurea ca zambetul acru, ironia si sarcasmul ii veneau de acolo. Nu, le avea  dinainte.

"Yo soy un hombre sincero

Sin cero y sin infinito

Y antes de morir 

me quiero vivir la vida un poquito"

"el corazon en los huesos"

"De sobras sabes que eres la primera
..
Y sin embargo cada dia, un rato,
 Te enganaria con cualquiera"

"Por que una casa sin ti es una embajada
El pasillo de un tren de madrugada"

"Cuando llegaron los llantos
ya estabas muy dentro de mi corazon"

"...saco del espejo su vivo retrato"

"las Cenicientas de saldo y esquina"

"la maldicion del cajon sin su ropa"

Nu stiu cum de n-am avut vreme 13 ani sa-l ascult. 

Ce stiu acum e ca visez sa merg la un concert cu el. 

Despre aia

Undeva, de cand am imbatranit, mi-a ascutit in minte un exercitiu de facut.

Sa ma gandesc, cinci minute din cand in cand, cand "o sa am vreme", cand o sa fiu si mai batrana si mai inteleapta, la cum sa plec linistita cu mine si cu voi.

Mi-ar fi pacat de tot sa ma dau in stamba tocmai si atunci.

Si dupa aia mi-aduc aminte ca mi-a zis cineva ca nasterea si moartea sunt la fel, ca se intampla lucruri minunate si lucruri viscerale, ca sunt emotii care iti fac sa fluture parul pe tine si altele de care n-ai fi asa mandru.

Si mai stiu ca am putut sa exersez, la prima categorie, si aia grea. Nu fluture. Si ca mi-a iesit bine abia la a doua incercare.

De murit ma tem ca e fara a doua sansa.

Feminin

De vreun an incoace, copilul meu mare mi-a zis in doua randuri: "Poate faci un bebelus, te rog. Ca eu nu stiam ce si cum pe atunci, cand l-ai avut pe E."

In schimb, cel mic mi-a venit alergand cu ochii stralucind de mandria descoperirii, la cateva luni dupa intarcare: "Gata, stiu de ce nu mai poti face copii!"

Mi-a inghetat bruma de varsta fertila din creier. "mdecem?"

"Fiindca nu mai ai lapte-n tzatze."

Ce trebuie sa spun

Ca mi-am dat seama in ultimii ani de urmatoarele:

N-as putea fi vatman de metrou. La fiecare intrare in statie as trai cu spaima ca mi se arunca naibii cineva pe sine in stil sinucigas. E una din meseriile care imi provoaca fobie.

Pe care as contrabalansa-o cu meseria de spalator de strazi. Ar fi postul ideal: nocturn, racoritor, cu apa fara restrictii. As spala cu furtunul toate strazile pisarcoase si aburinde ale orasului astuia, as netezi trotuarele defectuoase ca o dantura ce si-a ratat ortodontia. As trai cu siguranta sentimentul lucrului bine facut la fiecare 11 strazi limpezite.

Paranoia

Uneori am impresia certitudinea ca ma citesc in texte ce zboara prin jur.

O intonatie, o intorsura a frazei, o topica incalcita asa acum cativa ani intr-un text.

Sindromul lui Ulise

O africana cu bebelus si carucior suprasolicitat urca in autobuz. Isi lasa mormanul cu roti langa trotinetele pe care le grijesc si se aseaza.

Intr-un gest de langoare, caruciorul vrea sa se rastoarne. Putoarea de peste e cauza fericirii femeii. Incepe sa cante zanatec, din ce in ce mai tare si mai singura. E fericita, a golit La Boqueria de multe specii care se lafaie acum in

Mofturi si copilarii

Mi-e dor, tare dor de Mofturi si copilarii. L-am iubit atat de mult pe copilul asta parasit, incat mi-am decorat cufarul cu aceleasi tonuri.

Voi scrie in Cufarul cu tesaturi ce vroia Paula sa scrie in mofturi si copilarii.

Am trecut cumva pe nebagatelea de seama, in alta era.

O sa public si un text neterminat despre fata aceea pe care am vazut-o in autobuz acum mai bine de un an.